Capitolul 1 și definirea principiilor de bază ale serviciului social al cetățenilor din România

a) ajuta pe cei săraci, pe cei slabi, bolnavi și se găsesc în situații dificile de viață de oameni. În cazul în care o persoană ca urmare a unei boli sau a unor circumstanțe a fost într-o situație dificilă, atitudinea umană a altor membri ai societății cu o probabilitate semnificativă în măsură să salveze viața și de a restabili performanța sa. În plus, „organismul social“ (stat, societate, oameni, națiuni, grup etnic, etc.) poate fi utilă nu numai un popor potențial puternic și sănătos;

b) să asigure menținerea producției în „organism public“, așa-numitul „surplus de energie“. Această caracteristică se datorează faptului că nevoia de resurse pentru supraviețuirea „organismului social“, se poate schimba brusc, cum ar fi în timpul unui război sau de dezastre naturale.

Omenirea înseamnă că persoanele care trăiesc în instituții au dreptul de a fi liber de pedeapsă. Nu este permis să pedepsească sau să creeze facilități pentru utilizarea personalului de medicamente, mijloace de constrângere fizică și izolare. Lucrătorii din instituțiile rezidențiale care au comis aceste încălcări, poartă răspundere disciplinară, administrativă sau penală.

1) Asistența financiară se acordă cetățenilor care se află în situații dificile, sub formă de:

-salubritate și igienă;

-mijloace de îngrijire a copilului;

-îmbrăcăminte, încălțăminte și alte elemente esențiale;

-vehicule speciale;

-mijloace tehnice de reabilitare a persoanelor cu handicap și care au nevoie de îngrijire permanentă;

-copiii rămași fără îngrijire părintească;

-copiii aflați în situații dificile;

-cetățeni ai nici un domiciliu fix, și anumite ocupații;

-cetățeni care au suferit de violență fizică sau mentală, dezastre naturale, conflicte armate și etnice;