Riscul inerent - riscul de audit
Termenul „risc inerent“ înseamnă expunerea înseamnă echilibrul de contabilitate sau grup de tranzacții distorsiuni care pot fi semnificative (singur sau în combinație cu distorsiuni ale soldurilor în alte conturi contabile sau grupuri de operațiuni similare), presupunând că nici un mijloc de interne necesare de control.
Normele federale (standarde) de audit №8 împotriva riscului inerent determină următoare. La elaborarea unui plan general, auditorul de audit trebuie să evalueze riscul inerent la financiare (contabile) declarațiile. La elaborarea programului de audit, auditorul trebuie să fie legate de o evaluare a riscului inerent cu solduri restante semnificative de contabilitate și clase de tranzacții la nivel de aserțiune a financiare (contabile) declarațiile, sau să presupună că riscul inerent în ceea ce privește fundal este mare.
Pentru a efectua evaluarea riscului inerent, auditorul se bazează pe judecata profesională pentru a se lua în considerare următorii factori.
La nivelul financiare (contabile) declarații:
- experiență și abilități de conducere, precum și schimbări în componența sa pe parcursul unei anumite perioade (de exemplu, lipsa de experiență de gestionare poate afecta pregătirea financiare (contabile) declarații ale entității);
- presiune neobișnuită asupra conducerii - de exemplu, există circumstanțe datorită cărora conducerea ar putea fi tentati sa o denaturare a situațiile financiare (contabile) (cum ar fi un număr mare de falimente ale companiilor din industrie și lipsa de capital necesare pentru continuarea activităților entității, falimentul societății-mamă, în cazul în care auditate persoana este o filială a, falimentul unei filiale în cazul în care entitatea este organizația-mamă, falimentul acționarilor majoritari (participanți ) Entitate);
- natura activităților entității (de exemplu, potențialul uzurii tehnologice a produselor și serviciilor sale, complexitatea structurii capitalului, importanța filialelor, precum și numărul de zone de producție și localizarea geografică a acestora);
- factori care afectează industria, la care entitatea are (de exemplu, starea economiei și condițiile competitive în industrie, care sunt o reflectare a tendințelor financiare și a indicatorilor, precum și schimbările tehnologice, cererea de consum și a politicilor contabile).
La nivelul soldurilor conturilor contabile sau grupuri de tranzacții:
- facturi contabile, care pot fi supuse unor distorsiuni (de exemplu, articole care au necesitat ajustări pentru perioadele anterioare, sau cu privire la rolul important al evaluării subiective);
- complexitatea tranzacțiilor contabile subiacente și alte evenimente care ar putea necesita implicarea experților;
- rolul judecății subiective necesare pentru determinarea reziduurilor în conturi;
- active pierderi de expunere sau deturnare (de exemplu, activele cele mai atractive și lichide, cum ar fi bani);
- încheierea operațiunilor neobișnuite și complexe, în special la sfârșitul sau aproape de sfârșitul perioadei;
- operațiuni care nu sunt supuse procedurii de prelucrare convenționale.
Auditorul trebuie să examineze cu atenție și să evalueze nivelul profesional al tuturor personalului contabil, mai ales daca este din belsug. Este recomandabil să vă familiarizați cu cerințele pentru ocuparea forței de muncă, precum și acționând în sistemul economic al subiectului de formare și de control al nivelului profesional al angajaților.
Auditorul trebuie să verifice dacă o reflectare obiectivă a evaluării bilanțului activelor individuale, în cazul în care este diferită de valoarea lor inițială. Este, de asemenea, evaluarea importantă a realității rezervelor create pentru datorii neperformante, obiectivitatea de a scrie în afara operațiunilor de datorii neperformante, corectitudinea conturilor de plătit.
Auditorul nu este în măsură să influențeze nivelul de risc inerent, acesta ar trebui să-l ia ca o realitate existentă în mod obiectiv, dar are capacitatea de a evalua riscul de a scalei acceptate. De exemplu, este posibil să se evalueze riscul în fracțiuni de unitate, ca procent sau în termeni precum „scăzut“, „mediu“, „ridicat“. Cu toate acestea, în orice caz, trebuie amintit că riscul inerent nu poate fi zero, dar poate fi de maxim (egal cu 1 sau 100%).
Evaluarea riscului inerent se poate modifica în cursul auditului, care se datorează da auditorului la mai multe informații.